Vioaie stralucea steluta,
Ce jos din cer cazu apoi.
Ma-ntrebi, copila, ce-i iubirea?
O stea-n gramada de gunoi.
E ca un caine plin de rapan,
Ce zace mort in praf, murdar.
Cocosul tipa, scroafa geme
Tarandu-si pofta-n balegar.
O, de m-as prabusi-n gradina
Cu flori ce m-au dorit odata
Si unde vreau de-atata vreme
Sa am o groapa parfumata!
Traducere de Ion Bentoiu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine