În pat dacă stau și mă-nfășor
Cu noaptea, și-n pernă m-afund,
Un dulce chip mă îmbie
Din noaptea cea fără de fund.
Când somnul domol îmi închide
Pleoapele alintător,
În visul meu iar se strecoară
Același chip dulce, ușor.
Și-n zori, când se stinge și visul,
El, chipul, nu piere, nu-i mort:
În inima mea, ziua toată,
Oriunde m-aș duce, îl port.
Traducere Victor Kernbach
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.