Nu te teme că trăda-voi
Lumii dragostea-mi senină,
Când de farmecul tău gura
Cu metafore mi-e plină.
Sub un crâng de flori, dosită,
E-ntr-o bună-ascunzătoare
Orice taină-nmugurită,
Orice tainică dogoare.
Ies din flori scântei suspecte?
Nici o teamă să nu-ți fie:
Nu cred oamenii-n iubire –
Și le iau drept poezie.
Traducere I. V. Spiridon
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.