Și roză și crin, porumbiță și soare,
Iubit-am în dragoste desfătătoare.
Acuma o fată mi-e singură-aleasă,
Frumoasă, duioasă, sfioasă mireasă.
Ea știe-ale dragostei limpezi izvoare,
Ea-i roză și crin, porumbiță și soare.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine