Spumegă marea sub stânca runică,
Pe stâncă stau pierdut în gânduri...
Șuieră vântul, zarea se-ntunică,
Păsări de pradă țipând alunică,
Trec valurile rânduri- rânduri...
Mândrele fețe, bunii prieteni
Și-atâtea scumpe idealuri,
Unde-s acuma?...
Șuieră vântul, dănțuie spuma,
Aleargă miile de valuri....
Traducere St. O. Iosif
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.