Trec anii, și ani le iau locul...
Și mor și generații, și pier.
Doar dragostei mele, săraca
Nu-i vine să plece la cer.
O dată de-ar fi să-ți văd fața,
Să-ți cad în genunchi, să rostesc
Sub ochii tăi dându-mi viața:
– ”Madam, te iubesc!”
Traducere Ion Frunzetti
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.