Umbră-i dragostea, sărutul,
Viața chiar – ce minunat!
Crezi, neroado, că rămâne
Totul veșnic, neschimbat?
Ce-am avut cu gingășie,
Piere ca un vis, ehei!
Inimile știu să uite.
Ochii, da, adorm și ei.
Traducere Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine