Văd în codru cum sub lună
Zânele gonesc călare.
Zurgălăi aud cum sună,
Sună corn de vânătoare.
Caii albi, cu daurite
Coarne mari de cerbi, în goană,
Parcă-s lebede stârnite
Care zboară prin poiană.
Semn regina-mi face mie
Surâzând-mi de-a călare.
Nouă dragoste să fie?
Moarte să însemne oare?
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine