Zăresc pescărușul cum zboară,
Cu pene argintii,
Deasupra negrelor valuri...
Înaltă e luna-n tării.
Din mare, calcanii, rechinii
Botul pornesc a-și ivi.
Se leagănă-n zbor pescărușul...
Înaltă e luna-n tării.
O, suflete fără de-odihnă,
Cât de mâhnit poți să fii!
Ești prea aproape de mare...
Înaltă e luna-n tării.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine