Mă refugiez în noapte ca-ntr-un giulgiu
Pe ochi-mi tras pe gura în grimasă
Biet călător, fără țintă, fără casă
Mistuit mereu de-un veșnic aprig dor
Cât de ușor, mi-ar fi să mor acuma
Închide ochii și te du, biet maidanez
Tu nu mai ai vre-un loc, sau crez
Rămân, nemuritor prin ceea ce creez
Nu pot să mor, deși, mă sting aievea
Până și asta-mi este refuzat,
Tăcerea și-un mormânt de toți uitat,
Copile mă recită lăcrimânde
Cum pot să mor, când, reinviu pe buze,
În lacrimile din ochii rimelați
Prelingândumă-n abisul fără nume
La rândul vostru, veșnicia îmi creeati
Din suferință am recreat milenii
Și din durere am zidit cetăți
Dar până chiar și zidul rece piere
Mie continuă să-mi fie refuzat
Iubirea, ma făcut hoinar prin lume
Iubirea ma ținut, mereu legat
Crezând, în sentimente pure
La suferință veșnic condamnat
Trageți, va rog, pluton de execuție
La stâlpul vostru, singur m-am legat
Să nu mă faceți, vă rog, actor de epopee
Când Iuda însuși ar fi fost femeie.
vezi mai multe poezii de: AlinD
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.