Eu am numai hârtia,
Creionul, mintea şi arţag,
Mi-e casă, masă, poezia
Şi omul uneori mi-e drag.
Nu-i mult, dar nici puţin,
Căci astea-mi ţin de foame
Iar de aud al lumii chin
Îl potolesc cu-aיmele poame.
Sătui să fiţi, cum e firesc,
Mă îndoiesc, dar hrana mea
E bună şi v-o dăruiesc
Să vă hrăniţi cu ea.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos spus si frumos scris.
stomff
joi, 13 august 2015
Mi-a placut mesajul. felicitari
rebeca
miercuri, 12 august 2015
Buna hrana din poezia ta! Succes pe mai departe!
ionel
miercuri, 12 august 2015