Iarba dintre stele - Camelia Ardelean
Poezie adăugată de: Camelia Ardelean

    marţi, 07 august 2018

(sonet)

Păşind încet prin iarba dintre stele,
Împotmoliţi pe dulcele tărâm,
În lanţuri ce nu vreau să le sfărâm,
Alunecăm pe ritmuri de kantéle.

Cotrobăind sub finul caldarâm,
Prin rădăcini, cu patimă de Iele,
Ne-am priponit şi sufletu-n atele –
Ajuns-am libertatea s-o urâm.

Când cerul îşi deschide călimara,
Cernând pe raiul nostru un poem,
Cu vers călit sub vânturi de Sahara,

Incendiat de-al dragostei blestem,
Ne înfruptăm mai aprig din avara
Iluzie cu aerul boem.



vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.