V-am zis că vine iarna nucleară!
Nu vă mai întrebați ce s-a-ntâmplat.
Copiii voştri iar o să vă moară
Ȋntr-un război total neanunțat.
Obrajii scrijeliţi de lacrimi arse
Cu voi şi doar cu voi se vor opri
Pe fețele părinților, întoarse
De palmele fantomelor-copii.
Călcați noroiul moale în picioare,
Acolo se mai simte mângâiere.
Călcați-vă pe inimi, până doare
Şi până trece totul în tăcere.
Ce mai rămâne e să vă rugaţi.
Şi totuşi, de aici porneşte tot:
Serviţi un dumnezeu ce-l meritaţi
Şi pare că de voi îl doare-n cot.
V-am zis că vine iarna peste voi!
Nu vă mai aplecaţi spre rugăciune.
Mai bine o căraţi ca pe-un război
Spre groapa gropilor de-ngropăciune.
20 aprilie – 11 iunie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.