DUNIA PĂLĂNGEANU:
IARNA VENIND
Luna
stă aninată,
la margini de sat-
miroase a iarnă,
a viscol vuind
și-a vânat.
Liniștea
coboară-n unghere,
cu merele coapte vecină-
mai arde-o lumină
sub foșnet de ger
iar drumu-i stingher
și totul e fum.
Doar zorii
se-ncumetă-acum
să răsară
pe deal,sus,la moară,
și albe năluci
se strecoară-n uluci,
lămpi triste se sting,
de ceață amară
și frig…
vezi mai multe poezii de: Dunia Palangeanu