Pe aleea cu mesteceni
Te-ntâlnii, iubito, toamna;
Uite cum frunzișul trece-n
Codri care-și scutur coama!
Fost-am retras într-un ungher, așa tăcut...
Când m-a surprins surâs senin —
Întors fi'nd, printre priviri, eu am știut
De-a tale buze sărut s-anin.
Cu vântul rece-n faţă, aprig,
Şovăi din sat în sat,
La pas şi prin nămeţi şi-n frig,
Infinitul alb străbat.