Oare marea a apărut sau pădurea sau focul
Zăpada, sau femeia, sau gloria oraşelor?
Care a fost semnal strălucitor, soarele întrezărit
Cel ce ne făcu pe fiecare din noi să strige: "Vreau să exist!"
Ca să ne smulgem cu o atare forţă
Măruntaielor nopţii, cu aşa o forţă
Să sfâşiem pântecele mamelor,
A trebuit să ne cheme o bucurie imensă.
Vreau să exist! a strigat fiecare din noi, - şi am existat,
Dar ce călătorie îndepărtată ne şi obseda
Asemeni marinarului care se urcă pe puntea corăbiei,
Atras de o geografie secretă?
Dacă am putea regăsi care a fost sensul naşterii noastre,
Ce anume ne umplea de o ardoare de neînvins!
Oare nu sunt cel ce aleargă spre pădure
Dar nu cunoaşte copacul unde îl aşteaptă comoara?
vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.