Ia-mi inima în palmă ca pe-o frunte
Și gușele cuvintelor ca vine
Umflate să țâșnească înspre tine
Pe fața lunii ocean sau munte
Reîntâlnire. Zumzetul de-albine
Sau funigeii cari înnoadă funte
Nu-s mai suavi ca șoapta mea oriunde te
Simt că te apropii făcător de bine.
Să-ntârzii nașterea acestei șoapte
Cu-o clipă sau c-un veac, ca mai profundă
Să fie-n dinți chemarea. Zi sau noapte.
Ce va răzbi cu-o floare, cu-o undă
Prin lut, vestindu-ți luminoase fapte
Și-n palmă inima zvâcnind rotundă.
vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.