Aş vrea să mă duc undeva să nu mai ştiu de nimic
Să mă întorc atunci când voi fi uitat tot
Să-mi amintesc cu greu cum mă cheamă şi cine sunt
Şi să învăţ ce mai pot
Să aflu spre a trăi până la capăt
Şi a mă bucura că sunt încă vie.
Aş vrea să ajung undeva unde nu ştie nimeni
Nimic din tot ce se ştie
Şi din ce se învaţă încă
Fără nici un fel de pretenţii
Împotriva mea şi a tuturor
În lumea asta plină de invenţii.
Dar unde e locul acela senin mă întreb
şi plâng în tăcere şi nimeni nu ştie
mi-e frică de tot şi de toate şi-aş vrea
să mă bucur din nou că sunt încă vie.
vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.