Dormeam lângă-acel munte - Ileana Mălăncioiu
Adăugat de: Gerra Orivera

Dormeam lăngă-acel munte ce nu mai e urcat
Şi toţi visam deodată acelaşi vis urât
În care cineva ne-a coborât
Tocmai acolo unde eram cu-adevărat.

Ne bucuram că încă mai suntem atârnaţi
De stâncile albastre şi preamăream supuşi
Frânghiile în care eram puşi
Să aşteptăm până vom fi salvaţi.

Numai când ne rodeau până la os
Ne căţăram pe ele încet încă o dată,
Dar ori se adâncea prăpastia căscată,
Ori cineva de sus ne tot lăsa în jos.

Dormeam lângă-acel munte ca lîngă-un paradis
Pierdut, în care lumea aceasta vinovată
Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată
Şi încerca să urce pe sforile din vis.



vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.