Fîntînă - Ileana Mălăncioiu
Adăugat de: Gerra Orivera

E seară, iubite, nori lungi de-ntuneric
Pe culmile albe încep să coboare,
O lume de apă încet îşi arată
Şuvoaiele ei trecătoare.

Prin lumea de apă femeia pierdută
Asemenea chipului meu din fîntînă
Cu cît îmi plec fruntea cu-atît se ridică
Din marea şi blînda ţărînă.

Şi-atuncea cînd chipul meu trece în apă
Şi faţa mea pală în ea se opreşte
Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă
Figura de umbră-şi lipeşte

Priveşte-mă bine, iubie, e seară
Şi stăm rezemaţi de fîntînă
Şi-n lumea de apă stă chipul de moartă
Ce-ntinde spre mine o mînă.



vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.