Mă dor mai toate zilele ce trec
Şi-mbătrânesc surprins de acest fapt;
Nedivulgând vreun merit intrinsec
Îmbătrânesc involuând abstract.
Îmbătrânesc absurd, fără temei,
Păzindu-mi insomniile stingher
Ferecat cu lacăte la care nu sunt chei,
Şi nici ferestre către prezumtivul cer.
Îmi urlu neputinţa către sus
În timp ce viaţa seacă mi se surpă,
Îmbătrânesc algebric, descompus,
Îmbătrânesc reformulat în culpă.
vezi mai multe poezii de: Cristian Neagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.