am tatonat puțin terenul celor privilegiați
până când s-au prins
că mă jucam cuminte
cu sfori despre care
nu prea se știa înainte
am acceptat pauzele dintre două înghițituri
crezând cu tărie că se pot drege
dar degeaba
trebuia să înșurubez dopuri de plută
până uitam de mișcarea de revoluție
persecuție!
mi-am zis și am plecat
în acel spațiu terestru
care seamănă cu un hambar
pentru oameni de pâine
unii îl numesc „acasă”
eu doar mă bucur că este
și pentru ziua de mâine
24 septembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.