„Ea e hotarul dintre trupul şi sufletul meu.
E apa care curge printre îngeri şi demoni.
Dar cine poate fura o apă curgătoare?” Ionel Teodoreanu
- Nu, n-am avut curajul de-a curge pân’ la capăt
Prin malurile-abrupte voind să îmi recapăt
O linişte uitată de ani în depărtare
Când nu eram un fluviu ce alerga spre mare.
Şi totuşi, azi mi-e cursul năvalnic, parcă vraja
Îl cheamă către marea ce nu-şi cunoaşte plaja,
Te-am confundat de-o viaţă cu malurile mele,
Ţi-am explorat abisul şi-apoi ţi-am scris pe vele
Că viaţa e ciudată... Fugim prin amintire
După aceeaşi urmă. O singură iubire
Îmi e de-ajuns, iar vocea ce-n vise mă chema
O recunosc, iubite! Eşti marea ce-mi lipsea!
- Sunt alintat de valuri în fiecare noapte,
Simt fructele iubirii la sânul tău că-s coapte,
Ne-mbrățișăm în golful cu fantezii nebune,
Furtuna ne cuprinde când soarele apune.
Nimic nu-i mai fierbinte ca apa care curge
Și-n drumul ei doar marea cu brațe lungi o strânge,
Se contopesc pe viață, o singură suflare,
Iar fluviul înflorește și se transformă-n mare.
Că viaţa-i o poveste când plaja e departe
Și stânci nu cresc pe maluri, nu sunt nici valuri sparte,
Ești fluviul ce-mi inundă poemele cu rime,
Devin ocean cu tine, câștig în profunzime.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/
vezi mai multe poezii de: nutzu