O să-ţi împrumut pielea
Cât timp mă dezbrac de a mea,
Să o pun la spălat la 120 de grade.
Să-şi piardă culorile, să-şi micşoreze arterele
Şi sângele care curge sub ea
Să-mi mutileze într-o îmbrăţişare carnea.
Aşa nu o să mi mai fie dor de tine.
Ironic, de tine am vrut să mă spăl ,
Dar săruturile tale mi-au cicatrizat epiderma
Ce mă electrocutează când încerc să le reproduc
Cu alte săruturi străine.
Şi iar trebuie să mă dezbrac,
Să şterg oxidarea necunoscutului pătat.
Îmi miroase pielea a tine.
Nu, nu se duce la spălat.
Nu se volatizează locurile unde m-ai sărutat…
Am rămas fără detergent,
Te superi dacă folosesc din nou parfumul tău ?
vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.