Același soare bun ce îți răsfață
Cu calda lui lumină chipul
Mă face să-l invidiez,că-n față
Te vede mult mai mult ca tipul
ce-ar da pe tine,-n schimb – o viață!
Întregul Univers nu-mi lasă
Răgaz să-ți uit privirea,- i crud
Îi spun că vreau să-mi fii mireasă
El,nu: „băiete,nici nu vreau s-aud!”
Ok!Atunci doar s-o visez,mă lasă!
Și când luntrașu-o să mă poarte
Pe drumuri,fără trup și chip
Promit să strig în zări,departe
Din fundul inimii,că am iubit
Cea mai frumoasă dintre arte!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.