În curând veni-va Domnul - Lucica Boltasu
Poezie adăugată de: lboltasu

    sâmbătă, 03 decembrie 2016

Anotimpuri trec grăbite,
Iarna a sosit plângând,
Vântul bate-n valuri marea,
Ea, furioasă, spumegând,
Își arunc-afar chiriașii,
Scoici, meduze, peștișori,
Cerul plumbuit suspină,
Când l-auzi, te prind fiori!

Picurii veniți din slavă,
Cad în ropote pe glie,
În copacii prinși de gripă,
Nu mai este veselie,
Câte-o vrabie rătăcită,
Țopăie, tușind greoi,
Se întreabă: "De ce, iarnă,
Ai venit iarăși la noi?"

Mai încolo, pescărușul,
Urmărind atent vâltoarea,
O zbugheşte-naripatul,
Împungând cu ciocul marea,
Ca săgeata intră-n apă,
Prinde-un pește măricel
Și-aşezându-se pe-o piatră,
Se înfruptă-ncet din el.

Au plecat cocorii-n grabă,
Către țări mai călduroase,
Sper să nu greșească locul,
Să se-oprească prin orașe,
Frigul mușcă cu putere!
Frunzele ce-au mai rămas,
Au intrat în greva foamei
Și acum stau la taifas.

Își vorbesc că le e bine,
Sunt alese, sunt curate,
Nu-s ca cele ce-s căzute,
În abisul Mării moarte.
Vaaai, dar uită de slujire
Și de milă, de dreptate,
Se hrănesc cu vorbe goale
Și vor rang, întâietate.

Un poștaș lovește coaja
Pomului, ce rău asudă,
Cioc, cioc, se aude-n zare,
El, ursuz, nu vrea s-audă.
Atunci, lasă pe o creangă
O scrisoare, telegramă,
Anunțând că-n paralela
Patru'ş'cinci este o dramă.

Cerul nu a plâns cu lacrimi
Ca aici, ci cu ninsoare,
N-a scăpat nici o surată,
În copaci, de înghețare,
Oare nu a fost niciuna
Credincioasă și smerită?
Toate-au fost neînțelepte
Și învinse de ispită?

Este alb, a nins întruna,
Parcă-i prea multă tăcere!
Nu se-aude nici un foșnet,
Doar un strigăt de durere,
Frunze tremurând pe ramuri,
Își văd starea-n clorofilă,
Timpul meu, în calendare,
Mai întoarce câte-o filă.

Și-uite-aşa gândește omul,
Ce-a făcut din el mândria!
Nu a fost nici cald nici rece,
Nu a priceput solia!
Anii vieții-s ca o boare,
Sunt ca fulgul de zăpadă,
Nu contează locul, Domnul,
Poate totul ca să vadă!

Fă-ți lucrarea, cea pe care
Domnul a îngăduit s-o faci,
N-alerga după răsplată,
Poți vorbi sau poți să taci!
Însă vremea-i pe sfârșite,
File zboară rând pe rând,
În curând veni-va Domnul,
Îl aștepți tu surâzând?

03/12/16, Barcelona -Lucica Boltasu



vezi mai multe poezii de: lboltasu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc Tudor! GBY!
lboltasu (autor)
sâmbătă, 28 ianuarie 2017


Foarte emoţionantă poezie ta
tudor
sâmbătă, 03 decembrie 2016