În zi de Toamnă, ruginie
În zi de Toamnă, ruginie
Un soare dulce şi molatic
Se simte-n aerul tomnatic,
Şi-mprăştiate pe câmpie
Plâng florile de păpădie,
Din covoraşul lor sălbatic.
În zi de Toamnă, ruginie
Încep cocorii ca să plece;
De-acuma ziua e mai rece
Şi ea la-mbrăcare te-mbie,
Ca să-ţi pui şi-altă mantie
Drept cu timpul care trece.
În zi de Toamnă, ruginie
Se desprind frunzele şi cad
Din pomii toţi afar’de brad,
Numai el, nu vrea să ştie
De ce plâng toţi în agonie?
De ce, frunzele lor se ard?
În zi de Toamnă, ruginie
Ar fi-ntrebări multe de pus,
Dar numai Tatăl cel de sus
Răspunsuri la toate le ştie,
În drumul lor spre veşnicie
Prin Fiul Său, Hristos Isus!
Flavius Laurian Duverna
O4 septembrie 2013
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumim! Cu multă stimă şi respect pentru aprecieri!
Duverna (autor)
miercuri, 02 septembrie 2015
Ai scris o poezie de suflet. De al meu s-a lipit.
Denisa P.
miercuri, 02 septembrie 2015
Foarte frumoasa poezia...mi-a intrat in suflet rapid ! Mersi !
Silviu
miercuri, 02 septembrie 2015