Încă te caut uneori
Cu ochii sufletului, tulburi.
Uit că te-ai stins în infinit,
Că nu mai eşti decât prin gânduri.
Încă te chem, cum te chemam
Ca să împart cu tine doruri,
Dar astăzi numai vocea mea
Revine, ştearsă, din ecouri.
Tu nu mai vii, tu nu mai eşti
Nici fericire, nici durere.
Eşti rouă firavă de vis
Ce-n zorii dimineţii piere.
Eşti o fărâmă din ce sunt,
Cu rădăcini adânci în suflet.
De-acolo lacrimă de verşi,
De-acolo te strecori în zâmbet.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.