Sunt mugurii aceștia, de gheață și de floare,
Și-un dor aduce iarnă și-o lasă-n fiecare.
Și ninge peste viață, și zările sunt sure,
Și corbii zboară negri, și cad peste pădure.
Speranța primăverii e încă prea departe,
Zăpezile pun doliu și prevestesc a moarte.
Din nuci cad putrezite și crengile, și seva,
Și-o lacrimă îl cheamă pe zeul Kamadeva.
Și pare că tristețea e un comun simptom
A bolii ce desparte de om, oricare om.
vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
O atmosferă plastică a zilelor pe care le trăim, cu deznădejde și tot mai puțină iubire față de semeni. Și mie-mi place mult.
Lucia Eniu
joi, 25 martie 2021
Am recitit cu plăcere :)
M Horlaci
miercuri, 24 martie 2021