Iar în calea mea de noapte
Îmi aduce-n șagă vântul
Adieri de mere coapte
Rupând apelor argintul.
S-aciuară prin unghere
Îndrăzneala și cu gândul,
Greierii torc din tăcere
Cu versetele pulsânde.
Și cum trag ei scurt din caier
Cu arcușurile-ncete
Brazii scutură pe aer
Din rășinile din cetini.
Îmi pierd pașii în mirozne
De prăsade și de vară,
Și prin basme ce-mi fac pozne
Cu descrierea neclară.
Prin canafii moi ai Lunii
Mă pierdui puțin din fire
Tot părându-mi - căpcăunii
Tropăiesc prin ațipire.
Maiestuoasă tihna trece
Ocolind molatec trunchiuri
Scutură doar liliecii
Zborul sfărâmat în unghiuri.
Totuși poate să nu-mi pese
De vreo pizmă ori intrigă...
Mai aud glasuri de păsări
Alarmate-n vis ce strigă.
Și e noapte, și e bine,
Și pășesc fără de lege:
Rugăciunea mă susține.
Dumnezeu mă înțelege.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Esti un poet minunat !
Poezia ta are o curgere lina , melodioasa ...Am observat ca te joci cu usurinta cu versul...strecurand cate o strofa, doua , in care te abati de la rima ...Nu e prima poezie unde constat asta :)...Mie ,personal , imi place mult asa ceva ...sunt persoana care nu se supune regulilor :)
Felicitari!
Adina Speranta
joi, 13 august 2015
Mirimirela, yanna, Andrei vă mulțumesc pentru cuvinte bune
bragagiu (autor)
luni, 10 august 2015
Minunat!
Astept sa ma impresionezi in continuare .
yanna
luni, 10 august 2015
Frumos, muzica este subinteleasa in poezia ta!
andreionthepoetry
luni, 10 august 2015
E ca un basm, poezia ta , mi a plăcut !
mirimirela
luni, 10 august 2015