Mi-am permis
Aşa, -ntr-o doarǎ,
Sǎ mai pǎrǎsesc
Neantul
Care umple azi
O lume
Cum umplea cândva
Levantul.
Nu am fost brutal,
Ascuns
Ori
Sucit de vreo palavrǎ,
Dar
M-am sǎturat
Sǎ fiu
Cel ce-ngânǎ
Psalmi
În lavrǎ.
Încerc, totuşi,
Sǎ-nţeleg,
De nu tot,
Mǎcar în parte,
De ce domnul filozof,
Om titrat cu multǎ
Carte,
Dintre toate,
Mult se teme
Doar de moarte?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
,,lavrǎ” – Mânǎstire mare din unele ţǎri ortodoxe, unde cǎlugǎrii trǎiesc în chilii contruite la distanţǎ unele de altele.
samoila
samoila (autor)
joi, 20 august 2015
Mi-as dori sa stiu la ce te referi cand scrii ''lavră''...:)
Cu cat cunoastem mai mult , cu atat ne sperie necunoscutul.
Adina Speranta
duminică, 16 august 2015
nu e prima oara cand citesc te citesc si cum a zis si Andrei incep sa ma obisinuisc cu stilul tau
gabriela
marţi, 11 august 2015
:))))))
andreionthepoetry
marţi, 11 august 2015
Chiar ciudat, de ce i-e teama? Poc si noapte buna. P'orma nu se pierde, nici castiga. Filozoful se transforma.
roxana.c
marţi, 11 august 2015
andreionthepoetry
Îţi mulţumesc pentru popas.
samoila
samoila (autor)
marţi, 11 august 2015
Excelent! Incep sa ma obisnuiesc si cu stilul tau de a pune accent pe aproape fiecare cuvant, atribuindu-i un vers. Este foarte interesant modul tau de a scrie, iar aceasta poezie, in special, este de o fantastica vigoare a ideilor!
andreionthepoetry
marţi, 11 august 2015