INCERTITUDINE
Lumini cu umbre-amestecand
Si visele de-o clipa,
Am tot facut un legamant
Dar l-am facut in pripa
Si-apoi l-am desfacut in gand,
Pornind sa fac risipa
De dor ascuns in pieptul meu
De-atat amar de vreme,
Si drumul mi-a urcat mereu,
Spre princiare geme,
Si m-a orbit lumina lor,
Mai mult decat un soare.
Si m-a invins acel fior,
Si m-a cuprins prea tare.
Acum amestec iar lumini
Cu negura din ganduri.
Ma dor albastre inaltimi
Cand ma topesc in prunduri.
Sa caut umbre,ce folos?
Sa ma intorc la vise?
Sa cred ca totul e frumos?
Sa rup iar pagini scrise
Cu truda zecilor de stele
Ce-am vrut sa ti le darui?
Cand fugi de gandurile mele,
La ce folos sa starui?
La ce folos din nou sa cer
Iertare fara vina?
Vrei sa ma faci sa fiu stingher?
Esti umbra sau lumina?
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
frumos
dorina neculce
sâmbătă, 06 iunie 2015
Mirimirela , ma faci sa imi para viata mult mai frumoasa. Multumesc.
stomff (autor)
sâmbătă, 06 iunie 2015
Lumini și umbre-amestecând
Te uită ! stele licărind
Eu ți le prind în păr, pe rând
Și pe o rază în iatacul princiar , urcând
Aștept să vină seara , să îmi aștern umbra
Peste umbra ta. Vezi ? suntem una !
Oare eu port vina ,
sau tu
Că... răsare lumina ?
mirimirela
sâmbătă, 06 iunie 2015
Fii binecuvântat!
Gerra Orivera
vineri, 05 iunie 2015
Multumesc mult Gerra pentru toata atentia pe care mi-o arati. Am sa incerc sa fac ceea ce mi-ai recomandat. O seara minunata iti doresc!
stomff (autor)
joi, 04 iunie 2015
Uff, Stomfff - respira-i ușurată că nu te-am supărat... Puțini sunt cei ce nu se simt călcați pe bătături când le aduci o perspectivă mai altfel asupra poemei lor - dat fiind faptul că indiferent de ceea ce a vrut să comunice autorul lumii prin versul său în fiecare din cititorii săi poemul se răstoarnă într-un mod unic!.... Mi-a plăcut poemul tău, e frumos, dar parcă mai trebuia oleac șlefuit să fie rotund... Și eu simt potențialul tău uriaș - de aceea mi-am permis să mă desfășor...Altfel, ști deja că fac puține com-uri din motive știute.... Și mi-aș mai permite o observație, pe care ți-o fac ție deși ar fi valabilă pentru mai aproape toți cei de pe site: folosește te rog diacriticile! Limba română e grea și complexă, dar scrierea fără diacritice poate fi dezastruoasă pentru poezie! Dacă la proză creierul poate transforma instant cuvintele încât să le citești corect deși ele sunt scrise în lb. englez, poezia operează cu metafore și noi avem multe cuvinte asemănătoare aproape identice ca formă dar cu înțelesuri total diferite! Mie mi s-a întâmplat ca la o poezie pe care mi-a dactilografiat-o cineva un ”i” în loc de ”î” într-un cuvânt să-mi schimbe total poezia.... Și nu folosi programe de transformare pur și simplu schimbă setarea din computer. Scrie direct în lb. română că ea este lutul magic în care ne modelăm ideile, revelațiile, percepțiile, visele.... Te îmbrățișez cu mult drag!
Gerra Orivera
joi, 04 iunie 2015
Draga mea Gerra,
Cred ca ai multa dreptate si astazi voi incerca sa remediez cateva dintre cele enumerate de tine in mod pertinent. Multumesc pentru atentie pe care o consider intotdeauna prieteneasca. N-as putea sa ma supar pe tine oricum. Acumesti parte din universul meu vortual iar daca pe deasupra mai ai si dreptate ... Cu drag!
stomff (autor)
joi, 04 iunie 2015
:))) de ar fi să joc rolul iubitei eu aș răspunde precum Pitia ”sunt umbra luminând misterul”! :))) Mărturisesc că nu mă pricep deloc la rimă, am scris cândva în tinerețe (acu câteva secole) câteva poezii în formă fixă până când spiritul meu rebel a conchis că nu vrea să-și facă ditamai cucuiele izbindu-se de reguli!:))) Admir pe cei ce au răbdarea s-o facă, da nu-i de mine.... Eu simt poezia dincolo de forme, în ceea ce-mi comunică spiritul ei viu.....Drept care n-am să-ți fac o analiză tehnică a poeziei, n-am nici căderea nici intenția, am să-ți hașurez doar câteva percepții ale mele (ca ritm, cunoaștere pe dinlăuntru de formă) urmând ca tu să ți cont sau nu de ele!
Prima strofă eu o ”citesc” ca fiind un drum al inițierii (cunoașterii) prin intermediul iubirii! Mi-a plăcut creșterea graduală în intensitate a cunoașterii și-a emoțiilor! Mi-a poticnit trăirea doar ultimul vers! În primul rând nu e de dorit ca două versuri la rând să înceapă cu ”și” în condițiile în care de-a lungul strofei mai ai versuri începând cu ”și”... Ce-i prea mult strică, ar putea crea senzația de sărăcie de limbaj! Și cred că nu-i cazul! Și apoi când spui ”prea tare” dai semnal universului că-i refuzi darul (în speță - fiorii) din teamă sau alte considerente! Și atunci drumul explorării în acel univers se întrerupe brusc. Iar strofa a doua nu și-ar mai găsi justificarea ideii conceptuale! Eu am citi ultimul vers cam așa: ”Dar m-a cuprins mai tare”! În acest fel supramăsura ar alchimiza totul - și iubirea are puterea aceasta și ai scăpa! A doua strofă este continuarea călătoriei inițiatice de pe alt palier al cunoașterii! După alchimizare se observă o detașare subtilă față de ființa iubită, profunzimea cunoașterii dându-i o altă perspectivă! Totul are o construcție bună a emoțiilor ce dau carne explorării tale poematice! Dar ultimele tale două versuri - m-au lăsat în suspensie! Așa un periplu maiestos ptr. o miză așa de mică??? Dacă ești stăpânul furtunilor le dai drumul într-un pahar cu apă??? Finalul unei poezii ar trebui să fie în forță - nu să-i scadă vitalitatea. Eu aș schimba finalul - mi se pare că e din cu totu alt film! Dar tu ești creatorul! Nu eu!...Cert este că ai un puternic filon filozofic al scanării tale prin existență! Nu-l dilua!
Astea sunt câteva din percepțiile mele! Sper că nu te-au supărat! Le-am făcut doar în ideea de-a perfecționa lumea poematică. Cu drag, Gerra
Gerra Orivera
joi, 04 iunie 2015
foarte interesanta. bv :)
ali
miercuri, 03 iunie 2015
La dumneavoastra am mereu ce sa apreciez! felicitari sincere
rebeca
miercuri, 03 iunie 2015