hai să ne întâlnim pe o foaie,
printre ofuri declinate
de puncte de suspensie,
să ne schiţăm în antiteze
ca doi venetici în sincron
rătăciţi pe marginile
ascuţite de tăceri
ale nopţii.
hai să fim doar santinele,
să tot păzim iubiri deşarte
cu irisul presărat
de sensurile divergente
ale aceleiaşi fericiri.
să fim artişti ai mărilor decepţii
ce îmbălsămează lumea întreagă
cu stihuri bandajate melancolic,
cu inimi repetând în termeni sacri
apusul vieţilor de ieri.
hai să ne stropim cu visuri,
să mă ierți de libertate,
cu zale îmbrăcate în nesaț
sunând pe buzele mele
acordul sărutului tau.
noi,
eratici fără nume
din vechile romanţe
cu scântei de tragedii,
să resimţim iubirea arzând
în contratimp pe antetul
gândurilor noastre.
hai să ne privim în teamă,
să ne fim intruși pe trupuri,
purtându-ne atingerile
în cadențe înflăcărate
de valsuri sălbatice,
căzute din razboiul de dorințe
ascuns printre tranșeele
din palme.
am să-mi fac din inimă o harpă,
să o agăț în toate cântecele lunii,
susurând a ploi de dragoste din coarde,
îngânate în pâlpâiri de raze mute
pe bolta înstelată de reverii
a tâmplelor tale.
iar tu să simţi atâtea raiuri,
neîncăpute în nicio muză,
cum îți cad pe piele a pradă
în mângâierea unei clipe,
și-ai să știi
că undeva,
într-un Univers idilic,
lumina se clădește din tine.
mi-e sufletul o ceaşcă de cafea
inundată în zaţuri de dor şi rugă:
hai să fim,
atât,
o lume
într-o cutie de speranță.
vezi mai multe poezii de: Chrisforever
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.