Patru armăsari la poartă
Albi de aburi și în coamă
Sania ușoară poartă
Unde nerăbdarea cheamă.
Îndrea*, încă, surugiul,
Hățurile le slăbește
Ca să-și simtă bidiviul
Libertatea pământește.
Apoi toți patru să rupă
Depărtarea prinsă-n zare
Și să galopeze după
Soarele în scăpătare.
Să ajungă, să întreacă
Vremi ce-n cârduri zboară-n bine
Lăsând Țara mai săracă
De cântări și de lumine.
Măcar să le amintească
Plaiul că le ține minte
Ca din conservări de iască
Aprinzându-le-n cuvinte.
Iar de sus cerul presară
Flori scăpate din livadă
Ca pe calea lor fugară
Doar petale să se vadă.
Să ajungă-n bucuria
Unde zorii vor aprinde
Ziua care veșnicia
Cuvânta-va în colinde.
*ÎNDREÁ - Decembrie.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu