Deschisu-mi-am ochii spre tainele lumii
Vădit îmbătată de dorința de-a crede
Că mintea mi-e templul înălțat rațiunii
Și trupul carcasa pentru sufletu-mi verde..
Înflorit-au în mine pasiuni,sentimente..
Creându-mi iluzia unei vieți pământene
Am făcut imprudența de-a le crede perfecte..
Iar acum deznădejdea mă obligă-a mă teme!
Înflorit-au în mine chiar și tragice visuri
Le-am lăsat să se sfarme devenind realitate
Am băut din căușul vieții celei cu lipsuri
Și-am lăsat să-nflorească teama clipei..de moarte!
Pân-atunci mă prefac a-nțelege că-mi pasă
De iubirea și grija..aruncate-n neștire
De o forță Supremă..care astăzi ne lasă
Să-nflorim o secundă...în eterna trăire!
13.05.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
vezi mai multe poezii de: Onnyanna