Voi, cuvinte, urmați-mă!
și suntem deja mai departe,
plecați prea departe, merge din nou
mai departe, spre un nesfârșit merge.
Nu se luminează.
Cuvântul
va trage după el
alte cuvinte,
fraze după fraze.
Așa s-ar dori lumea,
definitivă,
înghesuită
deja spusă.
Nu o spune.
Cuvinte, urmați-mă
- nu această lăcomie de cuvinte
și contradicții peste contradicții!
Nu lăsați acum o vreme
sentimentele să vorbească,
mușchiul inimii
să exerseze altfel.
Lăsați, zic eu, lăsați.
În urechea înaltă,
nimic, spun eu, șoptit,
la moarte nu-ți mai vine nimic,
lasă, urmați-mă, nu blând
nici amărui,
nici reconfortant,
fără confort,
nici fără semne -
și nici doar asta: imaginea
în pânza de praf, moloz gol
de silabe, cuvinte mortale.
Nici un singur cuvânt,
voi cuvinte!
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.