Am simțit un înger peste mine,
Când sufletul meu gemea-n suspine,
Gandul-mi era Doamne la tine,
Cu adierea vântului pe aerul sfânt,
Ce nu lăsa pe nimeni să fie înfrânt.
Simțeam în vis acea nouă putere,
Ce vantul alungă răul ca o adiere,
Iar mâna Domnului e ca o mângâiere,
Ce te face să pășești fără grijă înainte,
Să simți-n inima ta ceva fierbinte.
Viața-ți pare din nou senină,
Că vezi-n față multă lumină,
Ce vine de la calea victoriei divină,
Dar coronavirusul trebuie spulberat
Și răul făcut trebuie îndreptat.
Trebuie să-ncepem din nou căutarea,
Ca să dea roade lucrarea,
S-avem din nou dragostea și bucuria,
Pentru noi și pentru toată omenia,
Iar pentru cei dragi ne trebuie blândețea,
Că să nu strivim frumusețea.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.