Inimi de cerneală - Cristian Je
Poezie adăugată de: Cristian Je

    marţi, 30 mai 2017

Alunec printre versuri cu gânduri ce mă ţin
În flăcări ce sunt stinse şi-aprinse de chemare,
Cerneala curge liber pe albul foii, lin,
Sărut cu ochiul zarea, alunec în uitare...
Condeiul naşte râuri albastre într-un vers
Ce împleteşte-o strofă de cuget şi de stare,
Mă duce unde umbra prin viaţă mi-a mai mers,
Pe unde talpa calcă şi mâine pe cărare...

Când călimara plânge prin ochiul de condei,
Atunci aprind, supun, infernul lui Orfeu...
Durerea prinde aripi, prin gânduri şi idei
Ea se oferă strofei cu titlu de trofeu,
În lacrimi de cerneală...



vezi mai multe poezii de: Cristian Je




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.