Inocența - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    duminică, 26 februarie 2017

Inocența e o floare,
O mireasmă plutitoare,
Poate fi și-un mic copil
Vesel, fără de suspin.

Inocența e o stare
Ce se pierde în visare
Și cu greu mai reapare
Dacă nu-i transcensă stare.

Inocența e un azi,
În mâine/ieri n-ai cum să cazi –
Dacă uiți de-acest moment
Nu ești chiar un inocent.

Pare grea această stare
Inocența ca o floare,
Dar zic pare, că chiar pare
Inocența grea ca stare.

Inocența-i veselie
Fără nici o viclenie,
Inocența-i tot ce ești
Chiar atunci când nu mai ești.



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dacă contempli atent un Inocent poți să observi că Inocentul nu este un visător, ci este un trăitor într-un mod perpetuu. Iar inocența este o stare care poate fi înlocuită cu orice altă stare urmată de-o visare, se păstrează cu greu. Da, inocența este o stare, este o stare a trăitorului (Spiritului).

Inocența dispare atunci când trăiești visând mereu la trecut (ce-a fost …) ori la viitor (ce ar putea fi …) atât cu ochii închiși cât și cu ochii deschiși, ratând efectiv momentul prezent, acum-ul cu darurile lui și identificându-te cu diverși și diverse. …

Meditați!

Caianemus
Caianemus (autor)
luni, 27 februarie 2017


„Inocența e o stare
Ce se pierde în visare”

Ai putea explica ceea ce ai vrut să transmiți cu asta, poetule?
Ekanta
duminică, 26 februarie 2017