În du-te, vino, se ține în aer catedrala brândușelor,
ca într-un dans al palmelor
care se întind de la stânga la dreapta,
de la pământ la cer,
să prindă în îmbrățișare bucuria clipei.
Bucură-te! Auzi?
Fluturii zboară unde îi îmbie parfumul.
Florile își desfac în petale sufletul neostoit de ploi.
In du-te, vino, mă apropii de mine,
cresc, stejar, în întâmplările aerului,
fără să mă clatin, contemplând universul.
Ciclam, se desfac în povești cărările eului.
Bucură-te!
Ne vom întâlni în ochii Maicii Domnului
ca într-un poem fără seamăn.(16.03.2023)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc! Zi frumoasă!
iulia.dragomir (autor)
marți, 14 noiembrie 2023
Siclam?... ciclam (en)
Aș renunța la „ca într-o biserică”... prea multe explicații destramă vălul poetic.
Cu drag!
Adina Speranta
luni, 20 martie 2023