“Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.” Grigore Vieru
- Azi nu mai ştiu de scrisul mi-e lizibil
Că mâinile atât de mult iubesc
Tot ce-i înalt, eteric, intangibil,
C-un fel desprins de lume, nefiresc.
Sunt tremurate slovele, cerneala
Fluidă ca o sevă de stejar,
Așterne-n versuri tandre îndoiala
Că desluşeşti scânteile din jar.
Dar dacă-ţi culci pe strunele viorii
Urechea şi-n tăcere o s-asculţi
Vei auzi cum se adapă norii
Din urma mic-a paşilor desculţi.
- Azi îţi dezmierd uşor caligrafia
Cu ochii-nchiși, al pielii pergament
Păstrează-n profunzime poezia,
Fragilitatea primului moment
Când dezveleam emoţii sub cerneala
Ce-ţi cântă enigmatică în toc,
Iar părul dens, întunecat ca smoala
Mă cheamă-ntr-o poveste, lângă foc.
Tu ai un fel al tău irezistibil
De-a mă iubi când dulce, când amar,
Iar gura ta-mi descrie intangibil
Atâtea aritmii, imaginar.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poezie la superlativ ca deobicei! Felicitări și admirație!
Nelu Preda
vineri, 11 decembrie 2015
Superbă !!!!
vladimir.
vineri, 11 decembrie 2015
Superbe versuri, precum ne-ați obișnuit!
casy
vineri, 11 decembrie 2015