Când lipsa verbului
ţi se zbate
sub tâmple
te opreşti, imediat,
din orice cuvânt.
Te înalţi peste orice urme de şoapte
şi te-ascunzi în tăcere
până trece bătaia
de vânt.
Îţi muşti pe buze
rătăciri de silabe
şi îneci în lacrimi
orice început de gând.
Fereşte-ţi privirea,
reneagă-ţi auzul
şi, mai ales,
nu te încrede în niciun avânt.
Zâmbeşte.
Numai zâmbirea
poate aduce un verb,
înapoi, cu picioarele
pe pământ.
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
stimate stomff, mi-e foarte dragă declaraţia dăruită! mulţumesc nespus!
cu mare bucurie găsesc şi eu cuvintele tale, dragă andrei.
zâmbetul e parte din mine, ce-i drept, însă verbele le mai caut câteodată :)
minunată e prezenţa ta şi tare preţuită. mulţumesc necontenit!
adina coltea (autor)
miercuri, 26 august 2015
... si am ajuns la Adina, cu mare bucurie... Laitmotivul tau, care e zambetul, face ca verbele sa nu poata pleca din poezia ta vreodata, iar asta o face minunata!
andreionthepoetry
marți, 25 august 2015
Cu tine toate verbele sunt cu picioarelepepamant si atunci ma bucur sa te citesc si zambesc multumit: frumoasa seara!
stomff
marți, 25 august 2015
mircea, mihaela... mă bucur! mulţumesc!
adina coltea (autor)
marți, 25 august 2015
f.bine urmarita ideea,succes
mihaela.sandu
marți, 25 august 2015
Frumoasă e toată construcţia poeziei! Cu bine.
Banu.Mircea
marți, 25 august 2015
mulţumesc, Nicholas! apreciez mult urma ta prin cuvintele mele. şi zâmbesc :)
adina coltea (autor)
marți, 25 august 2015
Apreciez cuvintele scrise aici. felicitari
Nicholas
marți, 25 august 2015