... o să-ți tai pomul ferestrei la drum, mi-a spus - prea mult te umbrește...
- nu! și pe el îl vor părăsi frunzele și la întâmplare, se vor așeza pe pământ:
- cu pământul - nu e treabă ușoară - se sapă, se seamănă cu case, biserici, drumuri și fel de fel de lucruri și pași, până se îmbibă de miresmele roadelor lor;
- adică l-ai împănat! - oricum l-ai întoarce, tot pământ se numește, de oameni,de rând, de cuvânt, bine arcuit și ochit - ajungă-i Doamne bandajele - mă rog și mă tem;
- de cine te temi?
- de nemărginirea cuvintelor;
- dar sunt - tot un fel de săpat, în tâmplele firii!
- așa-i - dacă judeci după ploile unghiulare - maturitatea trăirilor;
- taci! - despre maturitate, numai de bine - nu se glumește cu Spaima, nici cu Nopțile albe pe bruma de rând
- Om de pământ, cu glasul măiastru, în brazdele literei;
- ființă domestică - de pus la rever;
- stai cu fruntea lipită de geam - aștepți fulgii de nea...
- o să te frigi!
-carusel de imagini, cântul iubirii de oameni de rând, de cuvânt - sufletul tău de Eon - sporește...
-
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.