Întuneric, pian, și tristețea apasă,
De aici ai pornit și aici o s-ajungi -
În ochii de cer, care nu te mai lasă,
Pendulându-ți în suflet, nopți îndelungi.
Tăcut îți aduni niște muguri de vreme, -
Câte clipe se duc... Ce greșeli îți rămân...
Tot mai singur, suporți, rând pe rând, anateme,
Noaptea tristă, te ia și te strânge la sân.
vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.