Când se ogoiește-n creste
Scăpătatul de chindie
Se deschid înspre poveste
Porți de vis și poezie.
Sufletu-i în înălțare
Cu mici picuri de tristețe,
Dar presimt de-acum din zare
Veștile de frumusețe.
Curg încet prin flori și frunze
Propozițiile de pe
Munți și basmul - nai pe buze -
Melodia își începe.
Uit de ieri și uit de mâine
Doru-i plin de nici nu speră,
Iară porăit la stâne
Se-ncadrează-n atmosferă.
Pe-undeva uimit străpunge
Glas de huhurez amurgul
Și cu duruirea curge
Înspre noapte caprimulgul.
Ultimul ecou de seară
Pâlpâiește în privire
Ca un rug în plină vară
Mă invită-n odihnire.
Și ascult c-așa s-ascultă
Fără „de la”, fără „până”
Tot mai multă și mai multă
Slova veșnică română.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc pentru bunele cuvinte!
bragagiu (autor)
marți, 01 septembrie 2015
uimitor de sensibil!
Mari
marți, 01 septembrie 2015
Limba romana are un fagas anume in poezia ta, o curgere specifica, ce mie imi place mult!
andreionthepoetry
luni, 31 august 2015
Chiar o onoare si placere sa va citesc!!
Felicitari
mihai
luni, 31 august 2015
Multumim frate Victor... Sunt onorat să vă citesc creațiile superbe !
M Horlaci
luni, 31 august 2015
Dați-mi voie să felicit astăzi pe toți îndrăgostiții în Poezie de pe acest site cu ocazia aniversării sărbătorilor „Limba Noastră” din Republica România și „Limba noastră cea Română” din Republica Moldova. Vă invidiez, precum mă invidiez pe mine însumi că trăim din Limba Română, în Limba Română și cu Limba Română. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Victor Bragagiu
bragagiu (autor)
luni, 31 august 2015