Încăpătoare este toamna, ca întotdeauna dealtfel.
Caracterul ei vremelnic
se relevă în propoziţii clare.
Extinderea,
în limpezimea ei.
Încăpătoare-i secunda care tremură
între o apă şi un ceva.
Care se face auzită de mine,
mirosită de mine.
Pe care o cuprind
cu stările sufleteşti cu care numesc obiectele,
cu obiectele cu care numesc înţelegerea.
Nu poate fi respinsă ninsoarea pe care o accept.
Ea îmi dă dreptul la mişcare.
Dreptul la reîntoarcere.
Dreptul de a obosi,
de a nu-mi mai oferi decât întâmplări mărunte.
Caracterul ei vremelnic se relevă în propoziţii clare.
vezi mai multe poezii de: Ioan Flora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.