O! MAICUTA SFANTA
Prea Sfântă Maică si Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu ești a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea in ceruri lumea
Rudenie de pe pământ
Atunci ar fi pustie lumea
Asemenea unui mormânt.
De nu erai tu primăvara
A veacului înțelenit
Ar fi rămas de-a pururi iarna
Si Soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat tu zorii
Peste pământul adormit
Atunci umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârșit.
Iar astăzi prea curată Maică
Când toți ne-am abătut la rău
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăsește Fiul Tău.
Trimite semn de pocăință
Norodului nedumerit
Și adă iarăși la credință
Pe sufletul cel rătăcit.
Dezleagă prea curată Maică
Cătușele ce n-or rodi
Si dăruiește-le răbdare
Crestinilor năpăstuiți.
Dezleagă, prea curată Maică
Cătușele celor robiți
Și daruiește-le răbdare
Creștinilor năpăstuiți.
Adaugata de catre Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Ioan Iacob Hozevitul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.