N-are timpul, n-are, n-are
Nicio minimă răbdare
Să-i răspund la o întrebare:
– Ce-ai făcut o viață întreagă
Dacă spui că ți-a fost dragă,
Ce, de viață, te mai leagă?
Îi răspund pe scurt: – Nu știi
Că ți-am dăruit copii
Ca prin ei tânăr să fii?
Și ți-am dăruit nepoți,
Iar prin ei și strănepoți
Să întinerim cu toți?
Îl întreb. El nu-mi răspunde.
Unde te-ai ascuns și unde
Numeri veacuri în secunde?
Nu ai chip. Ești doar părere,
Ești tâlharul care-mi cere
Ultima de-aici avere?
Dacă plec dincolo, vii?
Nu te răzbuna, cum știi,
Pe nepoți și pe copii!
vezi mai multe poezii de: Ion Brad