Mor tinerii, se duc, se duc,
Ard disperați, ajung făclii
Acestui timp bolnav, năuc.
Te-ntreabă, Doamne, nu mai vii?
Vino, să-i chemi la judecată
Doar Tu, dacă mai poți, pe cei
Ce-au tâlhărit viața toată
A celor muți, sărmani, plebei.
Vino mai repede, Stăpâne,
Nu-i mai uita pe-acești copii,
Cuminecă-i c-o sfântă pâine,
Chiar pe cei morții, aduni-i vii.
Cu ei aș vrea să mai rămân,
Același brad înalt, bătrân…
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.