În urmă de te uiți, să iei aminte,
Poți împietri de false jurăminte.
În dragoste de le-ai făcut, să știi,
Că tu din moarte n-o să reînvii.
Stană de piatră, cel mai trist altar.
De verși un râu de lacrimi, e-n zadar,
Pedeapsa cea mai grea din toate care
Le-ai risipit pe lunga ta cărare
Ce se revarsă de aproape-un veac
Ca un torent de munte într-un lac.
vezi mai multe poezii de: Ion Brad